Cultură

Tomate: cultură legumicolă intensivă

Legumă cultivată în câmp și spații protejate cu cerințe mari de apă lumină și nutriție

Puncte-cheie

Legumă cultivată în câmp și spații protejate cu cerințe mari de apă lumină și nutriție

Categorie agronomică: Solanacee.
Perioadă principală: primăvară - toamnă.
Sol recomandat: sol fertil bogat în materie organică.
Relații fitosanitare urmărite: boli precum Mană, Alternarioză, Cladosporioză, Pătarea cafenie, Mozaicul tomatelor, Căderea plăntuțelor, Bacterioză, Pătarea bacteriană a ardeiului, Viroza bronzării tomatelor, Viroza mozaicului tutunului, Făinare la tomate și dăunători precum Molia tomatelor, Musculița albă, Trips, Afide, Acarieni, Nematozi, Păduchele verde, Melci, Tripsul californian, Musculița minieră, Păianjenul roșu, Omida fructificațiilor, Afide la tomate.

Tomate este descrisă ca o cultură de interes pentru fermele din România, cu management adaptat zonei, rotației și nivelului de tehnologie disponibil.

Pentru Tomate, cerințele de sol pornesc de la sol fertil bogat în materie organică. Sunt importante drenajul, structura și evitarea compactării.

Cerințele climatice trebuie evaluate prin temperatură, apă disponibilă și riscul de stres în fazele sensibile ale culturii.

Semănatul sau plantarea se planifică după pregătirea terenului, temperatura solului și obiectivul de producție pentru grupa Solanacee.

Fertilizarea se stabilește pe baza analizei solului, a consumului specific al culturii și a aportului culturilor precedente.

Irigarea se gestionează gradual, urmărind evitarea stresului hidric, a băltirilor și a pierderilor de nutrienți.

Verifică uniformitatea culturii după lucrările importante și după episoade de vreme extremă.
Păstrează observațiile din parcelă pentru comparații între sezoane.
Corelează fertilizarea și irigarea cu analiza solului și cu starea reală a plantelor.

Acționează când apar simptome în creștere, atacuri vizibile sau stres care poate compromite fazele sensibile ale culturii.

Verificările sunt utile săptămânal în perioadele de creștere activă și mai des după ploi, secetă sau apariția simptomelor.

Reușita depinde de rotație, pregătirea solului, materialul biologic, nutriție, apă și monitorizarea fitosanitară.