Știați că la Viță-de-vie, înainte să fie rând ordonat într-o podgorie, vița eurasiatică era o liană de pădure, cu plante masculine și feminine separate și boabe?

Vita-de-vie nu este, la origine, un rand perfect aliniat pe sarme. Este o liana, o planta cataratoare care in natura se agata, urca si cauta lumina printre arbori. Curiozitatea este ca oamenii au luat aceasta liana salbatica si au transformat-o intr-una dintre cele mai documentate culturi ale lumii. Fiecare soi poarta o memorie: loc, clima, gust, selectie, migratie, dezastru si revenire.

Domesticirea a schimbat marimea ciorchinelui, dulceata boabelor, raportul dintre pulpa, pielita si samburi, apoi viticultura a invatat sa controleze taierea, altoirea si forma butucului. Criza filoxerei din secolul al XIX-lea a aratat cat de fragila poate fi o cultura globala, obligand Europa sa altoiasca soiuri nobile pe portaltoi americani rezistenti.

Astfel, multe vii moderne sunt literalmente plante compuse: radacina si partea roditoare vin din istorii diferite. Vita-de-vie este memorabila fiindca nu da doar fruct sau vin. Ea pastreaza in lemn si in nume felul in care oamenii au invatat sa salveze o cultura prin stiinta, observatie si rabdare. De aceea, o vie depășește rolul de o plantatie ordonata.

Este o negociere continua intre planta care vrea sa urce si omul care o conduce jos, pe randuri, catre lumina, aer, ciorchine si recolta.