Știați că la Verbină-lămâioasă, o frunză frecată eliberează imediat parfum de lămâie, dar Aloysia citrodora aparține familiei Verbenaceae, nu familiei citricelor?

În climat blând, arbustul poate deveni mare; în zonele reci este mutat în adăpost sau tăiat după căderea frunzelor. Înmulțirea prin butași păstrează profilul aromatic al unei selecții mai sigur decât sămânța. Finalul specific se petrece toamna într-o pepinieră: plantele-mamă intră sub protecție, iar frunzele recoltate sunt uscate la temperatură joasă.

Parfumul care pare tropical depinde astfel de o operațiune foarte temperată, protejarea de primul îngheț. Arbustul a fost purtat între grădini mai ales vegetativ. Un butaș înrădăcinat reproduce aceeași combinație de caractere, iar schimbul de material a putut răspândi rapid o selecție parfumată fără producție mare de semințe. Această metodă are și un risc: bolile și identificările greșite călătoresc odată cu clona.

Herbarele și colecțiile botanice au devenit martori ai numelor succesive, de la Verbena triphylla și Lippia citriodora la Aloysia citrodora. În comerț, confuzia cu verbina medicinală europeană sau cu iarba-lămâioasă schimbă familia, forma și compoziția produsului. Frunza autentică provine dintr-un arbust lemnos și își poartă uleiul în glande, nu dintr-o iarbă cu frunze panglică.

O cană preparată iarna în Europa depinde, așadar, de lemnul păstrat viu peste frig și de frunza uscată în vară. Migrația plantei peste Atlantic se repetă anual, în miniatură, între seră și uscător.