Știați că la Porumb zaharat, mutația su1 crește sucroza și fitoglicogenul prin modificarea sintezei amidonului?

Bobul dulce trebuie mâncat înainte să devină ceea ce sămânța intenționa: un depozit tare de amidon. Cum au transformat două defecte ale fabricii de amidon porumbul într-o legumă și apoi într-un produs capabil să rămână dulce pe drumul spre magazin?

Popoarele amerindiene păstrează porumb dulce, Papoon intră în grădinile coloniștilor, su1 încetinește amidonul dar dulceața se pierde după recoltare, Laughnan studiază sh2, industria refuză sămânța zbârcită, iar Illini Xtra Sweet deschide piața transportului lung. Laughnan a observat că aspectul zbârcit al mutantului sh2 indica nu un bob inutil, ci unul care păstrase de patru până la zece ori mai mult zahăr.

Porumbul zaharat modern combină su1, sh2 și modificatori pentru gust, textură și păstrare, dar trebuie izolat de polenul porumbului obișnuit. Sămânța uscată arată lipsită de promisiune tocmai fiindcă zahărul pe care nu l-a transformat a făcut știuletele verde atât de dorit. Porumb zaharat rămâne memorabilă prin această schimbare de rol: o trăsătură observată de oameni devine motiv de cultivare.

Așa se explică trecerea de la plantă remarcată ocazional la cultură sau soi păstrat cu intenție. Pentru o cultură, valoarea apare atunci când o trăsătură poate fi recunoscută, folosită și transmisă mai departe.