Știați că la Panseluță, numele pansy derivă din francezul pensée, «gând», deoarece floarea era asociată cu amintirea?

Panseluța pare o floare de sezon atât de obișnuită încât uităm câtă selecție stă în spatele ei. Curiozitatea este că panseluța de grădină, Viola x wittrockiana, s-a format în secolul al XIX-lea prin încrucișări și selecții pornite de la violete sălbatice, mai ales de la heartsease.

În Anglia, nume precum Lady Mary Elizabeth Bennet și grădinarul William Thompson sunt legate de primele direcții care au dus spre flori mai mari, culori mai puternice și desenul asemănător unei fețe. Acea expresie a florii a făcut-o memorabilă. Panseluța nu impresionează prin înălțime, ci prin privire. Oamenii au ales exemplarele care păreau mai vii, mai colorate, mai distinctive.

Astfel, o floare mică de câmp a devenit vedetă de rond, balcon și cimitir, rezistentă la răcoare și capabilă să înflorească în perioade când multe plante tac. Panseluța este memorabilă fiindcă arată cum horticultura poate amplifica personalitatea unei flori. Nu a fost creată pentru hrană sau lemn, ci pentru emoția simplă de a vedea o față colorată în grădină.

De aceea, panseluța depășește rolul de floare ieftină de sezon. Este rezultatul unei atenții horticole pentru expresie, culoare și rezistență la frig. Într-o floare mică se vede gustul unei epoci care a iubit grădinile.