Știați că Ovăzul comun este considerat o cultură domesticită secundar dintr-o buruiană a cerealelor?

Ovăzul are o poveste diferită de grâu și orz. Nu a intrat în agricultură ca mare cultură fondatoare, ci a fost multă vreme un însoțitor al câmpurilor, apărând printre cerealele mai prestigioase. Curiozitatea este că o plantă văzută inițial ca buruiană a devenit cultură proprie atunci când oamenii au descoperit că se potrivește foarte bine în climate răcoroase și umede.

În Europa de nord și vest, unde grâul nu era mereu sigur, ovăzul a găsit loc. A hrănit cai, oameni și animale de fermă, iar mai târziu a intrat în terciuri, fulgi și produse considerate toase. Bobul lui are un profil nutritiv interesant, cu fibre solubile, iar planta suportă condiții în care alte cereale pot suferi. Ovăzul este memorabil fiindcă a urcat social în agricultură.

A pornit din marginea lanului, amestecat cu alte semințe, apoi și-a câștigat propriul câmp. nu se reduce la o cereală umilă, ci exemplul perfect că domesticirea nu are mereu un început glorios. Uneori, cultura de mâine este buruiana care a știut să reziste ieri. Această revenire schimbă felul în care privim culturile. Ovăzul nu a fost mereu vedetă, dar a știut să ocupe terenurile unde alte cereale ezitau.

Agricultura l-a acceptat fiindcă era util, constant și surprinzător de adaptabil.