Știați că Mohor verde devine interesantă când afli ce trăsătură i-a dat valoare?

Mohorul verde, asociat cu Setaria viridis, este o graminee anuală cu spice verzi, compacte, asemănătoare unor mici perii. Curiozitatea este că această plantă modestă are o mare capacitate de a coloniza terenuri deschise, soluri lucrate și margini de drum. Produce semințe multe, crește repede și poate concura culturile de vară dacă apare în densitate mare. Pentru fermier, este adesea o buruiană de gestionat.

Pentru botanist, însă, este și o rudă apropiată a meiului italian, ceea ce o face interesantă în studiile despre domesticire și evoluția cerealelor mici. Interesant este că o iarbă de margine poate avea importanță științifică. Nu trebuie să fie plantă nobilă ca să spună ceva despre agricultură. Mohorul verde este memorabil fiindcă stă între câmp și laborator.

În parcelă, poate fi problemă; în cercetare, poate deveni model pentru înțelegerea ierburilor cultivate. O inflorescență mică, verde, aparent banală, ascunde legături cu felul în care oamenii au transformat unele graminee în hrană și pe altele le-au numit buruieni. Tocmai această poziție dublă îl face interesant. Este buruiană pentru practică, dar indiciu important pentru istoria ierburilor domesticite.

De aceea, mohorul verde depășește rolul de o plantă de smuls. Este și o fereastră spre felul în care ierburile mici pot deveni culturi.