Știați că Migdalul are în spate o întrebare simplă: Cum a ajuns această cultură să poarte istoria ei actuală?

Înaintea migdalei dulci a existat un pariu periculos: majoritatea rudelor sălbatice erau amare. Cum a ajuns această cultură să poarte istoria ei actuală? Migdalii sălbatici din vestul și centrul Asiei își apărau semințele cu amigdalină, compus care poate elibera cianură. Cotitura moleculară a fost identificarea locusului Sweet kernel. Succesul migdalului dulce nu a încheiat selecția.

În fiecare livadă modernă, sâmburele comestibil dovedește cât de mult poate conta o schimbare genetică mică; calendarul florii și apa disponibilă decid dacă acea schimbare mai poate susține recolta. Migdalul rămâne memorabilă prin această schimbare de rol: o trăsătură observată de oameni devine motiv de cultivare.

De aceea curiozitatea nu stă doar în aspect, ci în felul în care planta a intrat într-o practică repetată. Așa se explică trecerea de la plantă remarcată ocazional la cultură sau soi păstrat cu intenție. Pentru o cultură, valoarea apare atunci când o trăsătură poate fi recunoscută, folosită și transmisă mai departe.

Aici se vede partea care merită reținută: cultura nu a fost păstrată doar pentru nume, ci pentru un avantaj ușor de observat. Când acest avantaj se repetă de la un sezon la altul, planta capătă valoare și trece din curiozitate în cultură folosită.