Știați că la Menta de apa mirosul sau compușii plantei au fost adesea motivul cultivării?

Menta de apă, Mentha aquatica, trăiește în locuri unde multe plante aromatice s-ar chinui: maluri, șanțuri umede, zone mlăștinoase și margini de ape. Curiozitatea este că această specie nu se reduce la o mentă sălbatică parfumată, ci și unul dintre părinții mentei piperate, hibridul celebru folosit pentru ulei și aromă rece.

Asta înseamnă că o plantă de mal a intrat, indirect, în istoria bomboanelor, pastelor de dinți, ceaiurilor și produselor cu mentol. Menta de apă are flori roz-liliachii adunate în inflorescențe rotunjite și frunze aromate, dar preferă solul umed, nu uscăciunea unei borduri obișnuite. Interesant este că habitatul ei explică temperamentul: crește unde apa îi dă putere și poate forma colonii.

Ca toate mentele, se poate extinde energic. Menta de apă este memorabilă fiindcă leagă peisajul natural de industria aromelor. Într-un mal verde, aparent neimportant, se află o rudă care a contribuit la una dintre cele mai recognoscibile senzații gustative ale lumii moderne: răcoarea mentolată. De aceea, când vezi mentă lângă apă, nu vezi doar o plantă spontană.

Vezi o piesă din arborele genealogic al uneia dintre cele mai folosite arome ale lumii. Malul umed devine astfel început de industrie aromatică. De aici începe o genealogie rece și parfumată.