Știați că Meiul comun a fost domesticit în nordul Chinei acum aproape 10.000 de ani?

Meiul este o cereală cu semințe mici, dar curiozitatea lui este vechimea și rezistența. Înainte ca grâul, orezul sau porumbul să domine multe regiuni, diferite tipuri de mei au hrănit comunități din Asia, Africa și Europa. Meiul crește repede, suportă seceta mai bine decât multe cereale și poate produce pe terenuri unde culturile mai pretențioase dau greș.

În China antică, forme de mei au fost printre cerealele importante ale primelor agriculturi, iar în Europa a rămas mult timp hrană de terci, pâine simplă și provizii. Interesant este că declinul lui în unele zone nu a venit din lipsă de utilitate, ci din schimbări de gust, economie și agricultură. Când alte cereale au devenit mai profitabile sau mai dorite, meiul a fost împins spre margine.

Astăzi revine în discuție datorită toleranței la secetă și diversității alimentare. Meiul este memorabil fiindcă arată că plantele uitate pot redeveni importante când clima se schimbă. O sămânță mică, considerată uneori veche sau modestă, poate fi exact genul de cultură de care agricultura are nevoie într-un viitor mai uscat. De aceea, meiul depășește rolul de cereală veche.

Este o posibilă cultură de răspuns pentru ferme care vor avea nevoie de plante rapide și mai cumpătate cu apa.