Știați că la Maranta, numele dat de Linnaeus a unit plantele Lumii Noi cu memoria medicinei botanice renascentiste?

Maranta este un gen de plante tropicale apreciate pentru frunze decorative, dar curiozitatea este numele. Genul îl onorează pe Bartolomeo Maranta, medic și botanist italian din Renaștere, o perioadă în care plantele erau studiate atât pentru frumusețe, cât și pentru posibile întrebuințări practice. Astfel, o plantă de apartament cu frunze desenate păstrează în etichetă o bucată de istorie a științei.

Marantele sunt cunoscute pentru nervuri, pete și modele care par pictate, dar și pentru mișcarea frunzelor în funcție de lumină. Unele își ridică frunzele seara, fenomen care a făcut ca rudele lor să fie numite popular plante care se roagă. În casă, această mișcare le face să pară mai vii decât multe plante statice. Totuși, frumusețea lor cere umiditate, lumină filtrată și apă fără excese.

Interesant este că Maranta combină ornamentul cu sensibilitatea. Nu este o plantă de uitat într-un colț uscat. Este memorabilă fiindcă transformă frunza într-un spectacol lent: model, poziție, reacție la lumină. Numele ei amintește de un savant, iar comportamentul ei amintește că plantele nu sunt decor inert. De aceea, o marantă bine îngrijită depășește rolul de decor.

Ea devine un ceas vegetal lent, care mută frunzele și arată dacă mediul îi convine. Frunza ei chiar spune dacă îi este bine.