Știați că Inul pentru ulei și inul pentru fibră sunt aceeași specie?

Inul, Linum usitatissimum, este una dintre plantele care explică perfect ingeniozitatea agriculturii vechi. Curiozitatea este că aceeași specie poate fi cultivată pentru fibre textile sau pentru semințe bogate în ulei. Din tulpinile lungi se obțin fibre de in, folosite pentru pânză, haine, sfoară și materiale fine.

Din semințe se obține ulei de in, folosit alimentar în anumite contexte, dar și tehnic, în vopsele, lacuri și protecția lemnului. Numele usitatissimum înseamnă ceva apropiat de „foarte folositor”, iar planta chiar și-a meritat numele. În istorie, inul a fost cultivat în civilizații vechi, inclusiv în Egipt, unde pânza de in avea valoare practică și rituală.

Interesant este că direcția de selecție schimbă planta: inul pentru fibră urmărește tulpini lungi și puține ramificații, iar inul pentru ulei urmărește producția de semințe. Inul este memorabil fiindcă arată cum o plantă poate îmbrăca omul și îi poate da ulei. nu se reduce la cultură agricolă, ci tehnologie vegetală. Într-o tulpină subțire și o capsulă mică stau textile, hrană, meșteșug și industrie.

De aceea, inul a fost una dintre plantele cu adevărat civilizatoare. Puține plante au unit atât de firesc hainele, hrana și meșteșugul. Numele lui spune utilitatea. Planta este uimitor de versatilă. Utilitatea i-a păstrat cultura.