Știați că la Grasă de Cotnari, botrytis cinerea a trecut din amenințare în aliat atunci când toamnele potrivite au concentrat boabele botritizate?

Faima Grasei începe când strugurele pare să se trice: pielița se tafidește, iar boabele pierd apă. Cum a transformat Cotnariul un soi cu origine nesigură într-o semnătură viticolă? Legende de origine, adaptare locală, consacrare prin cules târziu și protecție DOC. Botrytis cinerea a trecut din amenințare în aliat atunci când toamnele potrivite au concentrat boabele botritizate.

DOC Cotnari leagă legal numele, soiul și locul care i-a construit reputația. În anii favorabili, culesul boabă cu boabă păstrează încă gestul care a făcut soiul memorabil. Grasă de Cotnari rămâne memorabilă prin această schimbare de rol: o trăsătură observată de oameni devine motiv de cultivare. De aceea curiozitatea nu stă doar în aspect, ci în felul în care planta a intrat într-o practică repetată.

Așa se explică trecerea de la plantă remarcată ocazional la cultură sau soi păstrat cu intenție. Pentru o cultură, valoarea apare atunci când o trăsătură poate fi recunoscută, folosită și transmisă mai departe. Aici se vede partea care merită reținută: cultura nu a fost păstrată doar pentru nume, ci pentru un avantaj ușor de observat.

Când acest avantaj se repetă de la un sezon la altul, planta capătă valoare și trece din curiozitate în cultură folosită.