Știați că la Fetească regală, multiplicarea controlată a transformat o apariție locală într-un soi național?

Feteasca regală pare, după nume, un soi coborât dintr-o istorie foarte veche. Curiozitatea este că are o poveste mai recentă decât Feteasca albă sau Feteasca neagră. Este asociată cu Transilvania și cu prima parte a secolului XX, când a fost observată și apoi răspândită ca soi valoros pentru vinuri albe.

Numele „regală” i-a dat prestigiu, dar succesul real a venit din comportamentul în vie: producție bună, aciditate plăcută și capacitatea de a da vinuri proaspete, ușor de băut. În multe podgorii, Feteasca regală a devenit un fel de pod între tradiție și nevoia de vin alb accesibil. Nu are întotdeauna parfumul spectaculos al muscatelor, dar poate oferi echilibru, vioiciune și expresie curată.

Interesant este că un soi nu trebuie să fie antic pentru a deveni parte din identitatea unei țări. Uneori, intră în memorie prin repetare: hectare plantate, sticle deschise, recolte bune, gospodării și crame care îl păstrează. Feteasca regală este memorabilă fiindcă arată cum se construiește tradiția modernă. Ce pare astăzi „de-al nostru” a fost cândva o noutate, iar noutatea a prins rădăcini pentru că a fost utilă.

De aceea, Feteasca regală arată că tradiția nu se reduce la moștenire veche, ci și acceptare repetată. Așa se formează un soi de lucru.