Știați că Copilit schimbă condițiile plantei înainte să se vadă recolta?

Copilitul este o lucrare care pare brutală: îndepărtezi lăstarii laterali crescuți la subsuoara frunzelor, mai ales la tomate. Dar acești „copili” nu sunt greșeli ale plantei. Ei sunt ramuri reale, capabile să producă frunze, flori și fructe. Curiozitatea este că omul intervine nu pentru că planta nu știe să crească, ci pentru că are alt obiectiv decât planta.

Tomata vrea să ocupe spațiu, să facă multe puncte de creștere și să-și asigure reproducerea. Cultivatorul vrea lumină, aer, recoltare ușoară, fructe mai uniforme și risc mai mic de boli într-o cultură condusă pe spalier. De aceea, copilitul schimbă arhitectura plantei: mai puține lăstari, mai mult control. Dacă este făcut prea târziu, rănile sunt mai mari și planta a consumat deja energie.

Dacă este făcut excesiv, poate reduce capacitatea de fotosinteză sau expune fructele la soare. Copilitul este memorabil fiindcă arată negocierea dintre biologia plantei și planul fermierului. Nu elimini „răul”, ci alegi direcția. Fiecare copil rupt spune că recolta nu se reduce la ce produce planta, ci și felul în care omul îi conduce energia.

De aceea, lucrarea cere măsură: planta trebuie aerisită și condusă, nu golită de tot ce îi poate hrăni fructele. Fiecare lăstar păstrat sau rupt schimbă balanța dintre frunze și fructe.