Știați că la Castan chinezesc, castanea mollissima poate fi infectat de cancerul castanului, dar are în general rezistență mai mare decât castanul american?

Castanul chinezesc, Castanea mollissima, depășește rolul de un arbore de livadă cu nuci bogate în amidon. Curiozitatea lui mare vine dintr-o epidemie. Cancerul castanului a fost observat în 1904 pe arbori din Grădina Zoologică Bronx, iar ciuperca, ajunsă probabil pe material săditor asiatic, a devastat castanul american în estul Americii de Nord.

În câteva decenii, un arbore dominant al pădurilor a fost redus dramatic. Paradoxul este că speciile asiatice, care evoluaseră alături de patogen, aveau toleranță mai bună. Castanul chinezesc a devenit astfel nu doar parte a problemei geografice, ci și parte a soluției.

Programele de încrucișare au combinat Castanea dentata cu Castanea mollissima, încercând să păstreze forma și rolul ecologic al castanului american, dar cu rezistență sporită. În același timp, castanul chinezesc are viață proprie în livezi: talie accesibilă, soiuri diverse și fructe comestibile. Este memorabil fiindcă arată cum o specie poate purta, în același timp, umbra unei boli și cheia unei restaurări.

Uneori, rezistența vine de la ruda îndepărtată. De aceea, castanul chinezesc este o specie cu dublă importanță. Hrănește livezi prin propriile soiuri și hrănește speranța restaurării prin genele de toleranță. Uneori, soluția unei păduri vine dintr-o livadă sssssstrăină. Toleranța lui a devenit resursă genetică.