Știați că la Campanula, genul Campanula include forme de la covoare alpine pitice până la plante erbacee de aproximativ doi metri?

Campanula pare o floare ușor de recunoscut, dar genul este mult mai divers decât un singur clopoțel albastru. Numele vine din latină și înseamnă „clopoțel”, iar Linnaeus a fixat genul în 1753. Curiozitatea este că această imagine simplă ascunde sute de specii, de la plante alpine joase până la clopoței înalți pentru borduri și flori tăiate.

Campanula medium, clopoțeii de Canterbury, a oferit grădinilor europene tije înalte și flori mari. La polul opus, specii precum Campanula carpatica sau C. portenschlagiana au devenit covoare pentru stâncării, ziduri și margini. Horticultura a modificat clopotul prin selecții cu flori duble, culori albe sau roz, plante compacte și forme spectaculoase de tip „ceașcă și farfurie”, unde caliciul pare o a doua corolă.

Campanula este memorabilă fiindcă aceeași idee de clopot a fost tradusă în multe arhitecturi de grădină. nu se reduce la o floare, ci un alfabet de forme: turle, covoare, stele și clopoței. De aceea, alegerea unei Campanula nu înseamnă doar alegerea culorii. Înseamnă să potrivești specia cu locul: stâncărie, ghiveci, bordură, tăiere sau covor floral. Clopotul rămâne, dar rolul se schimbă radical.

Locul potrivit schimbă complet planta și efectul ei vizual. Grădina îi schimbă rolul. Clopotul rămâne memorabil prin adaptare. Forma îi păstrează farmecul.