Știați că la Calibrachoa, în anii 1980-1990, reviziile au separat grupurile: multe Calibrachoa au numărul de bază x=9, în timp ce Petunia are x=7?

Calibrachoa a devenit plantă globală de container, cultivată ca anuală în climate reci. Florile mici se desprind fără operația constantă de îndepărtare cerută de multe petunii, iar lătarii continuă să curgă peste margine. Finalul specific este un butaș minuscul înrădăcinat sub licență: din el trebuie să rezulte exact desenul și culoarea de pe etichetă.

Genul recuperat de taxonomiști este menținut în comerț prin copiere vegetativă, plantă după plantă. Ameliorarea a trebuit să rezolve și limite practice ale materialului sud-american. Plantele pentru containere trebuie să tolereze ploaia, să ramifice fără tunderi repetate și să păstreze culoarea în lumină puternică. Încrucișările au extins paleta spre galben, portocaliu, roșu, modele telate și flori duble.

Unele combinații cu Petunia au produs grupul horticultural Petchoa, confirmând apropierea dintre genuri, dar și barierele care le separă. În producție, butașii sunt indexați pentru boli și distribuiți către pepiniere, unde ziua lungă și fertilizarea susțin înflorirea. Coșul aparent spontan este capăstul unui sistem internațional de genetică protejată, plante-mamă și propagare curată.

De aceea, numele de serie și codul cultivarului contează mai mult decât porecla Million Bells. Porecla descrie efectul; codul urmărește planta exactă prin brevet, producător și fiecare generație de butași. Clopotul comercial este, înainte de toate, o identitate clonată.