Știați că la Aubrieta, de Candolle a mutat Alyssum deltoideum în Aubrieta în 1821, legând specia de genul dedicat lui Claude Aubriet?

Aubrieta este un covor de flori mici, mov sau albăstrui, folosit des în rocării, ziduri și margini de alei. Povestea numelui ei este mai artistică decât pare. Genul îl onorează pe Claude Aubriet, pictor botanic francez care a călătorit la începutul secolului al XVIII-lea alături de Joseph Pitton de Tournefort în Grecia și Imperiul Otoman.

Curiozitatea este că o plantă de stâncă a ajuns să poarte memoria unui om care desena plante, nu doar le descria în termeni tehnici. Specia cunoscută în horticultură a fost publicată inițial de Linnaeus ca Alyssum deltoideum, apoi mutată de De Candolle în Aubrieta în 1821. Originea ei, din Grecia, Creta și vestul Turciei, explică preferința pentru fisuri, pante, soluri drenate și locuri pietroase.

În grădină, acea adaptare devine calitate estetică: planta curge peste piatră și colorează suprafețe dure primăvara. Aubrieta este memorabilă fiindcă unește trei lumi: muntele mediteraneean, taxonomia schimbată și arta ilustrației botanice. Un covor floral poartă, în nume, mâna unui desenator. De aceea, Aubrieta depășește rolul de o plantă mică de primăvară.

Ea transformă fisura într-un loc viu și piatra într-un suport pentru culoare, păstrând în același timp memoria călătoriilor botanice din estul Mediteranei. Exact aici apare farmecul ei discret.